În dezvoltarea normală fricile precum frica de străini, separare, rănire sau eșec sunt normale la anumite vârste. Copiii învață să se confrunte cu fricile și să facă față emoțiilor, iar aceasta este o sarcină importantă în dezvoltarea sa.

Când un copil este excesiv de îngrijorat sau anxios, ar trebui mai întâi să verificăm dacă ceva real din lumea copilului cauzează această teamă excesivă. Bullying, evenimente traumatizante sau un mediu familial conflictual determina comportamente de supraviețuire emoțională care seamănă cu anxietatea. Un diagnostic de anxietate este luat în considerare atunci când nu există o amenințare reală, astfel teama este irațională, disproporționată și persistentă.

Cu ajutorul testării psihologice putem distinge dacă fricile copilului sunt excesive și dacă fricile reprezintă o parte a procesului normal de dezvoltare. Cu alte cuvinte, instrumentele ne ajută să înțelegem dacă frica copilului este normală sau patologică pentru vârsta sa.